Category Archives: Impotriva…

Epilogul unei săptămâni

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în România, se poate defini forte bine prin enunţarea principiului „scopul scuză mijlocele”. Mă îndoiesc că suspendarea preşedintelui este un scop în această ecuaţie calculată minuţios de liderii USL de cel puţin un an şi jumătate. Sau în orice caz nu trebuie să ne imaginăm că după această suspendare avântul de cucerire al USL se va opri aici. Determinarea şi entuziasmul pentru căştigarea fiecărei pârghii de putere într-un timp extrem de scurt este cu atât mai greu de justificat cu cât USL avea toate şansele ca în toamnă să obţină un scor favorabil care să le ofere şi legitimitatea care să le permită aproape totul, inclusiv suspendarea preşedintelui. Graba aceasta poate însă să echilibreze o luptă pe care ar fi câştigat-o în scurt timp fără eforturi prea mari.

Soluţia pe care USL a aplicat-o  este cea mai proastă posibilă: pe de o parte stârneşte nelinişte şi deznădejde în rândul celor care au votat cu USL la alegerile locale doar pentru a da o lecţie celor de la PDL, o reconfirmare a convingerilor alegătorilor de dreapta care la aceleaşi alegeri nu s-au prezentat considerând că nu sunt corect reprezentaţi iar pe de altă parte au pierdut controlul guvernării economice provocănd incidente serioase monedei naţionale şi mediului de afaceri precum şi provocănd reacţii ferme pe plan internaţional.

Uzurparea în stil medieval, escaladarea brutală a tuturor obstacolelor din Constituţie şi modificarea absurdă a tuturor actelor normative care ar fi putut opune rezistenţă în calea furiei USL sunt elemente comparabile cu manevrele de acaparare ale puterii de către comunişti (noţiuni care cu siguranţă îi sunt foarte bine cunoscute profesorului Crin Antonescu – asta dacă nu a copiat şi el în facultate).

Care este rezultatul? Iata: 1 euro – 4.51 (faţă de 4.37 în luna aprilie), 1 dolar – 3.65 (faţă de 3.27 în luna aprilie) Asta în condiţiile în care BNR a pierdut în mai puţin de două săptămâni 1.5 miliarde de euro încercând să împiedice o depreciere atât de serioasă. Şi efectele nu se opresc doar asupra cursului valutar. Dacă atunci când încă se mai afla guvernul Ungureanu în funcţie Moody’s şi Standard & Poor’s prognozau perspective favorabile României, definind-o ca fiind unul din statele cel mai puţin vulnerabile la şocurile din zona euro, acum îngrijorarea pe care instituţiile străine şi liderii europeni o exprimă faţă de abuzurile puterii Ponta – Antonescu vor atrage consecinţe nemeritate asupra întregii ţări.

Ca cetăţean al acestei ţări sunt profund dezamăgit de situaţia în care în fruntea guvernului se află un plagiator, iar în fruntea ţării se află un puturos. Mi se pare absurd ca preşedinte al Senatului să fie cel mai mare chilangiu, şi cred că românii merită mai mult de atât. Sper ca tinerii să nu înţeleagă din această situaţie că prin furt şi nemuncă se ajunge cât mai sus!

sursa foto: http://sareinochi.com/2012/01/23/agenturili-de-rating-lovesc-in-interesele-moguliziunilor-%E2%80%9Eprotestele-din-romania-au-un-impact-negativ-asupra-ratingului/

Anunțuri

Ce Se Întâmplă, Dottore?

Astăzi, 20 iunie, la o zi după ce s-a făcut celebru în toată lumea pentru „meritele” academice ale sale, Ponta a anunţat cu o mândrie copilărească şi cu un cinism exagerat componenţa delegaţiei ce va reprezenta România la Consiliul European din 28-29 iunie. Evident că tonul sfidător al premierului a ţinut să facă precizarea că din aceasta delegaţie nu face parte preşedintele, ci: prim ministrul „copy-paste” Victor Ponta, ministrul Afacerilor cu Rusia, Andrei Marga şi ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban. Dacă înţelegerea articolului 91 din Constituţia  României este afectată emoţional de ambiţia premierului de a leza puterea preşedintelui Traian Băsescu (ţinta fiind probabil presoana şi nu neapărat înstituţia prezibenţială), stăruinţa şefului Guvernului este cu atât mai ciudată cu cât s-ar expune unor critici cu mult mai acide şi chiar unei izolări din care nu va avea de pierdut de unul singur ci împreună cu întreaga sa echipă. Şi pentru că relaţiile internaţionale nu sunt o joacă neînsemnată în care se dipută doar orgolii personale, din această conjunctură ar fi păcat să piardă întreaga ţară.

Imaginaţi-vă un posibil scenariu: Nu ştiu cum ar reacţiona premierii Austriei şi al Finlandei când între ei s-ar aşeza vreun omolog plagiator, la fel cum îmi vine greu să cred că până şi François Hollande i-ar putea face vreo concesie, în ciuda apropierii ideologice.

Ponta ar trebui să înţeleagă măcar acum când ar trebui să fie copleşit de umilinţă şi ruşine faţă de cei a căror încredere a căpătat-o, că România nu poate fi reprezentată de un personaj asupra căruia planează suspiciuni de fraudă. Cu atât mai mult, în cazul său, când frauda este evidentă şi atât de mediatizată în plan internaţional. Este suficient că s-a făcut de râs pe sine!

 


Bilanţul guvernarii USL – 45 de zile

După 45 de zile de la învestitură Guvernul Ponta, instalat la Palatul Victoria pe data de 7 mai, s-a compromis constant atât sub raportul competenţelor profesionale ale miniştrilor cât şi prin stângăciile generate de lipsa de experienţă sau viziune sau prin abuzurile grosolane provocate de interesele de partid. Făcănd o recenzie asupra „performanţelor” noii puteri amintim:

Înainte de învestitură au fost intens mediatizate două propuneri neinspirate:

Corina Dumitrescu ca Ministru al Educaţiei – fals în CV (retrasă înainte de învestire)

Victor Alistar ca Ministru delegat pentru strategii guvernamentale, transparenţă decizională şi relaţia cu societatea civilă – incompatibil (de asemenea propunerea a fost retrasă)

Nici după votul de încredere acordat de Parlament, problemele de personal ale Guvernului Ponta nu s-au rezolvat:

– pe 15 mai, la doar o săptamână dupa ce s-a înstalat la Ministerul Educaţiei, ministrul Ioan Mang, a demisionat după ce s-a demonstrat plagierea mai multor lucrări

– un alt ministru cu studii „împodobite”: Ministrul Mediului, Rovana Plumb a declarat în CV-ul oficial că ar fi obţinut o diplomă de la „George Washington University” în anul 1999, fiind însă vorba doar despre un curs de două săptămâni în urma căruia a primit un certificat

– astăzi 19 iunie, Mircea Diaconu, Ministrul Culturii, a fost declarat incompatibil printr-o decizie definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorii constatând cinci infracţiuni de conflict de interese

– o altă suspiciune planează asupra Ministrului Agriculturii, Dan Constantin a cărui datorie de 300.000 de euro faţă de patronul spiritual al PC, Dan Voiculescu, se bănuieşte că s-ar putea achita prin acordarea unor favoruri acestuia

– dar ce să mai discutăm pespre „profesionalismul” miniştrilor săi când însuşi primul ministru Victor Ponta se demonstrează a fi un „necalificat”. Demonstrarea plagiatului din lucrarea de doctorat a „doctorului” este doar o chestiune de timp şi de etică.

De departe cea mai flagrantă mutare a „Micului Titulescu”, alias Victor Ponta, este cea de la ISC (Inspectoratului de Stat în Construcţii) pentru scăparea lui Adrian Năstase de răspundere în dosarul „Trofeul calităţii„. În prima şedinţă de Guvern condusă de Ponta, pe 8 mai, ISC trece din subordinea Ministerului Dezvoltării în cea a Guvernului. Pe data de 11 mai, premierul o demite pe Ruxandra Carmen Berszan de la şefia ISC, pentru ca pe 18 mai să îl numească pe Constantin Grăjdan în funcţia de inspector general al instituţiei. În a doua zi de lucru, pe 22 mai, Grăjdan trimite către ICCJ o adresă prin care arăta că ISC nu se constituie parte civilă în dosarul „Trofeul calităţii”, pentru că nu a suferit niciun prejudiciu financiar-contabil.

Nu îmi premit să fiu exagerat în a-mi însuşi meritul de a fi reuşit să prezint toate gafele Guvernului Ponta de la instalarea sa şi până în prezent. Pe de o parte nu este posibilă enumerarea tuturor într-un articol care s-ar fi vrut scurt. Pe de altă parte, nici nu mi-am dorit să comentez pe seama scandalului de la ICR, sau pe seama intenţiei de partajare a mandatelor de reprezentare internaţională sau pe seama declaraţiilor de politician imatur ale primului ministru în funcţie. Poate pe lângă acestea ar mai fi meritat atenţia lipsa de diplomaţie a ministrului diplomaţiei româneşti dar scopul acestui articol este doar de a atrage atenţia asupra unui titlu anterior: https://andreicarabelea.wordpress.com/2012/05/07/avertizare-cod-rosu-de-guvernare-rea/


Cheia succesului în politică

Ieri, la prânz, la PNL s-au servit plăcinte calde. Nu ştiu cât de reuşită a fost reţeta pentru că unii s-au arătat încântaţi de gust, alţii rezervaţi şi unii chiar intrigaţi. Şi înspre înţelegerea axiomei „de gustibus non disputandum” (gusturile nu se discută) respect aprecierile fiecăruia, chiar dacă nu este vorba despre vreun concurs culinar.

Am avut însă curiozitatea de a-i întelege gestul Sorinei Plăcintă. Şi l-am înţeles imediat ce i-am citit autocaracterizarea de pe blogul personal: „Dar cel mai important – nu m-am lăsat înfrântă, nu am abandonat lupta şi n-am de gând s-o fac nici de acum înainte.” Aşadar, când ai luat bătaie la funduleţul gol, dacă treci în tabăra învingătoare nu se mai cheamă înfrângere. Ea va continua să lupte, întotdeauna neînvinsă şi neinfricată, indiferent de sensul bătăliei: când de o parte a frontului, când de cealalta. O felicit pe bătăioasa senatoare pentru victoria răsunătoare repurtată recent, pentru determinarea cu care obţine victoria (şi atunci când nu îi aparţine) şi drept recunoştiinţă îi fac şi o dedicaţie:


Să nu uităm: 13-15 iunie 1990


Gâdea & Company şi impotenţa minţii

În ultimele ore am observat o schimbare miraculoasă de atitudine pe micul ecran. Se pare că alegerile electorale ce au avut loc pe 10 iunie, au oferit românilor şansa parcă absurdă (pentru că de 5 ani am fost dezobişnuiţi de asta) de a mai fi încurajaţi de tonul exaltator şi exuberant al jurnaliştilor de pe posturile de televiziune ANTENA 3, RTV şi REALITATEA TV. Este un lucru nemaipomenit de care într-adevăr poporul român avea nevoie. Drama, disperarea, neîncrederea cultivate cu multă determinare şi perseverenţă de atâţia ani şi-au găsit în sfârşit soluţionarea şi salvarea. Poporul român a fost peste noapte binecuvântat şi a recuperat brusc din toate pierderile la care a fost supus din cauza nesuferiţilor de pdl-isti. Între românii deştepţi, care este, s-a găsit Neamţul sa dea socotelile altora peste cap. Drept urmare, jurnaliştii de la Antena 3, în timpul emisiunii Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea de duminică 10 iunie, au găsit de cuviinţă să îi califice pe nemţeni drept «proşti» pentru că după atâta manipulare continuă şi dezinformare constantă de sorginte felixiana, nemţenii încă au avut încăpăţânarea de a nu se preda. Sper ca CNA să nu ignore momentul şi să îl sancţioneze cu maximă fermitate. Profesionalismul pe care şi-l însuşesc aceşti jurnalişti se ascunde de multă vreme în umbra îndoielii dar prin acest tip de mesaj îşi certifică complicitatea într-un joc murdar şi mai ales lipsa de înţelegere a misiunii jurnalistice.

Cei care s-au prezentat la vot merită felicitaţi pentru modul în care au înţeles că este importantă exercitarea acestui drept cetăţenesc. Sper ca PDL să nu cadă în capcana acuzaţiilor de furt ci să îşi asume înfrângerea la nivelul ţării cu demnitate şi nici să nu pună la îndoială inteligenţa alegătorilor care au demonstrat că într-adevăr poporul este suveran.

Sper ca cei de la USL să nu abuzeze de pe urma procentelor nesperate pe care le-au obţinut. Din păcate deja s-au comportat ca nişte hapsâni: deşi au caştigat covârşitor în toata ţara, lacomia îi împinge spre contestarea numărării voturilor acolo unde au pierdut.

Noul caz „Geoană” de la Cluj: parlamentarul pervers cu aspiraţii spre primărie s-a trezit după petrecerea prilejuită de rezultatele de la TV, cu socotelile date peste cap şi, încă mahmur după beţie, acuza fraude şi cerea renumărarea voturilor… Eu unul i-aş fi recomandat lui Marius Nicoară să mai fi deschis vreo şampanie, două. Poate, în acest fel, revenea la starea iniţială.

(sursa foto: http://www.badpolitics.ro )


Premierul de campanie şi măsura bunului simţ

Sâmbătă, 26 mai, cei 10.000 de susţinători ai USL din judeţul Neamţ s-au strâns cum au putut şi ei, şi s-au restrâns la 1500 (spun unii, că eu aş fi zis abia 1000) la întâlnirea mult trâmbiţată cu liderii alianţei, printre care şi proaspăt instalatul premier Ponta. Şi cum Ponta nu prea are vreo treabă cu treburile ţării, le rezolvă pe cele ale partidului. Având drept scuză că nu dispune de un repertoriu lingvistic prea variat, iar înfumurarea îi provoacă constant un anumit gen de instabilitate raţională, era uşor de aniticipat discursul politic de „susţinere” al candidaţilor USL din Neamţ. Singura formă a celor doi lideri de a-şi promova candidaţii în faţa celor care au venit să îi asculte a fost un atac penibil împotriva lui Gheorghe Ştefan şi a lui Culiţă Tărâţă. Regret că nu am încercat să anticipez printr-un articol momentul, pentru că ar fi fost într-adevăr caraghios să fi putut cere celor doi copreşedinţi drepturi de autor. De asemenea le-aş fi putut veni înainte de a se face de râs şi cu o recomandare extrem de pertinentă: dacă tot au de gând să vorbească atâta de puşcărie, respectarea legii, corectitudine, furt… să aibă grijă să nu cadă în derizoriu având încă nelămurit exemplul năucitor al operaţiunii Năstase de la ISC.  Se dovedeşte încă odată că bunul simţ nu şi-a găsit revoluţionarii potriviţi iar grija pentru curtea vecinului le va oferi curând, din nou, copreşedinţilor USL posibilitatea de a-şi justifica un nou eşec.